A fost odată ca niciodată o grădină. Această grădină avea de toate: legume proaspete, flori multicolore și o masă de lemn cu scaune în jurul ei. Lângă această masă era (mai mereu) un păr. Un păr atât de frumos că vecinii se opreau din drum să îl admire și copiii adorau să se joace cu el. Acesta era îngrijit cu profesionalism, căci în acea localitate puternic antropizată ajunsese să fie o mândrie românească. La îngrijirea lui se foloseau ... Citește mai departe!