Grava-mi-aș viața!

Nu-mi vine să cred că e a nu știu câta noapte la rând când mă prinde dimineața scriind. Ar trebui să-mi gravez pe frunte „Culcă-te!”, dar problema e că nici în oglindă nu mă uit. Chiar așa, cum ar fi să-mi gravez diferite mesaje pe elemente ale vieții? De unde să încep?

gravat

Cred că mai întâi trebuie să îmi aleg aparatul potrivit. Intru pe site-ul Bodor și iau de acolo modelul BCL-1630B, adică cel mai mare și cel mai tare, nu ca să compensez ceva anume, ci pentru voi avea o mare suprafață de acoperit. Chiar și cu o suprafață de lucru de 160×300 de cm cred că îmi va fi greu să mă descurc, dar mai mare chiar nu aveau. Apoi am văzut că suportă și multe materiale, deși cu ce vreau eu să-l folosesc nu l-a mai testat nimeni.

Și să vezi ce încep să gravez! Îmi prind ghinionul (ceea ce nu-i greu, că stă mereu lipit de mine) și scriu de-a lungul lui „Trebuie să încetezi!”. Apoi, pe creativitate voi așterne „Te descurci minunat!”, ceea ce va fi dificil pentru că ea ar fi doar în mintea mea; acum probabil că va trebui să îmi bag aparatul în cap sau capul în aparat, dar sigur găsesc eu o soluție. Nu în ultimul rând, am să-mi motivez speranța cu mesajul „Știu că poți!”, iar acesta va rămâne definitiv fixat în substanța ei.

Nu mă mai văd de cât am de lucru și nici nu am început. Cred că o să-mi iau Corelu’ și mă așez pe un scaun într-un colț întunecat, de unde să nu aud materialele cum urlă răcindu-se după ce au fost modelate. Lucrez până îmi ia foc computerul, apoi continui de pe telefon (ce bine că aparatul ăsta suportă așa ceva).

Vreau ca atunci când îmi termin de marcat viața în toate aspectele ei să rămâna totul fix, inert, vizibil, acolo, exprimându-se prin tăcere și forme, exact ca un tatuaj. Unul uriaș făcut pe fărâma de timp care s-a scurs de când zilele mi-au început și până acum. Acestea fiind făcute, mi-ar mai rămâne doar pe suflet să pun ceva, un singur cuvânt, dar care înseamnă totul, cuvântul „dor” scris fix așa, cu literă mică.

Și dacă va mai exista ceva după, mă duc la Colop România și mai cer un gravator…

Acum la culcare, SuperBlog, că de când cu tine până și obișnuita insomnie s-a aGravat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *