Mi-ar plăcea foarte mult să stau la curte. Să simt pământul sub picioare. Să am pomi care să ţină umbră mesei din spatele casei. Să îmi invit prietenii la grătar. Îmi şi imaginez o reclamă luminoasă inscripţionată ‘La Mort la picnic’ pentru că mereu am avut o înclinaţie către macabru. Grătarul să sfârâie, berea să fie la rece (pentru ei, nu pentru mine) şi televizorul scos pe geam. Să stăm cu toţii la masa de beton mozaicat , la o caterincă generală.
Casa să fie simplă, cu cel mult un etaj, proiectată după detaliile gândite de mine. Camerele vor fi foarte luminoase, cu ferestre mari. Vreau să am o bibliotecă uriaşă cu multe cărţi (eventual chiar citite deja) şi o canapea pe care să îmi savurez lectura. În sufragerie va fi o plasmă de câteva zeci de centimetri. În bucătărie va fi un televizor mic ce poate fi scos pe geam în caz de grătar. Şi câte şi mai câte idei îmi vin în minte când e vorba de viitoarea mea locuinţă…
Dar până atunci mă ţin de treaba asta cu blogul şi dacă găsesc şi altceva de făcut, atunci e şi mai bine. Abia aştept să vă invit pe toţi la mine (pe rând, nu deodată) şi să pot sta la un picnic cu cititorii mei. Sper să-mi pot ţine această promisiune! 😀