mi-e dor de o cafea la miezul nopții
de la benzinărie
într-un oraș cu gropițe ce ar vrea să zâmbească
să-ți sorb de pe-obraz alunița când tu
te strâmbi a fericire și-a haz
să-mi umpli spațiul gol dintre gânduri
mi-e dor de tine
deși nu te cunosc
și timpul dintre noi devine obez
ai viitorul în glas
toată viața în zâmbet
și-un trup de trecut în brațe-orice prag
anii nu te-au atins
nemuritoare ca dragostea
ce mă prinde pe mine când sunt prost și o las
mi-e dor de o cafea cu tine
mi-e dor să te văd să te-ascult să îți spun
mi-e dor de viață și doar tu o (d)ai