scrie-mi pe spate
cu frunze albastre
ce-au șoptit norii cerului
în zilele de-atunci
fă-mi brânci în viitor sau în trecut
unde ești mai aproape
de tâmple de coaste
de gându-mi tăcut
ciupește timpul
spune-i să nu mai accelereze
că te văd în ceață și nu-mi place
sau poate nici nu văd cu-adevărat
mistica tăcere în fața căreia ne plecăm capetele
tu de voie eu că nu am de ales
lasă urme în suflet și pe carne
și pe corp uman și corp ceresc
oferă-mi un cuvânt
îți voi da înapoi câte dorești
oferă-mi un zâmbet
te voi opri în minte să stai cât ai să vrei