simt că îmi fuge timpul de sub picioare
la fiecare cutremur
de care mă prind cu toate sinapsele
mă ascund sub cerul electronic
și număr pe degete
bătăile unei inimi antrenate
să smulgă dăunătorii
din grădina minții
îmi rod dinții cu
cuvinte ascuțite
care mă apără de ceea ce mi-aș
putea face
cu ochii închiși îndreptați către
interior
mă agăț cu mațele de
orice cunoștință nouă
de orice asperitate
cică doar ele te
ajută să înaintezi
dar e adevărat că și șenilele
ajută