codrul se rupe
lacrimile aluneca teren
in valea strangerilor de suflet
alergam cu buzunarele pe jos
si calcam pe capetele parintilor nostri
ne punem fruntea pe buzele vantului
de buna nevoie
urlam cu sangele adunat in masele
strangand in pumni speranta
vrem sa ne vedem oasele dincolo de distante
timpul picura pe pamantul secat de ura
ne vindecam
avem frunze in ochi si flori in zambet