Nici nu se spărsese bine dimineața, că eram gata de plecare. Băusem cafeaua, îmi dădusem două palme în fața oglinzii cu toată forța de care eram în stare și apoi m-am aplaudat. Ideea pe care urma să o pun în aplicare era genială, nimeni nu s-ar fi putut gândi la așa ceva, cu atât mai puțin prietenii care urmau să ia parte la eveniment. De ce? Pentru că niciunul dintre noi nu își dorește să apară în fotografii, iar ceea ce avea să se întâmple tocmai pe acest lucru se va baza.
Trebuia să găsesc câteva activități care să mai umple timpul rămas până pe seară, așa că am făcut un team building în care, într-un mod subliminal, i-am pregătit pentru surpriza de la capătul zilei. Acasă, parcul e întotdeauna la o împiedicare distanță și cu niște suc și țigări puteam pierde foarte mult timp fără ca măcar să ne dăm seama. Apoi puteam merge să înnoim stocurile de energie- adică să halim ceva, ca să nu ne treacă timpul prin stomacul gol. În cele din urmă, puteam să mai ardem câteva zeci de minute privind la niște clipuri amuzante de pe internet. Partea cea mai complicată a zilei trecuse.
Acum trebuia să ajungem la locul unde urma să se desfășoare „ostilitățile”. Dar nu puteam lua drumul cel mai scurt și cel mai drept, și-ar fi pierdut tot hazul și nu voiam să fie cazul. Le-am spus că mergem la o lansare de produs, însă acest lucru era în totalitate exclus. Era ceea ce voiam eu ca ei să creadă și, fără ca eu să știu, ceea ce ei voiau ca eu să cred despre ei. Spun asta pentru că, pe drum, au început să îmi ceară tot felul de detalii despre eveniment, iar eu trebuia să le inventez pe parcurs. Dar iată că am ajuns.
Dincolo de ușa de intrare era o petrecere uimitoare, dar, așa cum ne place nouă, nu cu foarte multe persoane. Iar undeva, spre spatele încăperii, era un photobooth. Dar ceva nu era așa cum planificasem. De fapt, era total diferit. Asta pentru că, în urma convorbirii mele cu cei care s-au ocupat de eveniment, prietenii mei au „aranjat” totul astfel încât petrecerea să nu fie o surpriză pentru ei, ci pentru mine, cel care a avut prima dată această idee.
Asta e, nu mi-a ieșit nici acum! Dar până data viitoare îi prind eu cu ceva!
*poveste inspirată de PartySnap și scrisă pentru SuperBlog 2016