ce visuri aveam în urmă cu un an
acum am doar căcat pe tălpi și-n cap
ideile s-au dus pe intestin în jos
uitându-și aspectul falnic și lucios
când n-ai pe ce s-aluneci se rezolvă
cu de prin cer cădere
venind oblic doar rareori cu boltă
o nedorită adiere
am o viață de căcat și nu mă mai suport
duhnește viitorul ca o canalizare
și orice noutate aș putea să scot
e doar o altă sursă de poluare
monument nimicului de mi s-ar ridica
ar fi o vidanjă cu hashtag pe ea
portretul de neființă de mi s-ar picta
în loc de acuarele s-ar folosi… cafea
E timpu-ntunecat nu negru ci maro
furazolidoane țin în pumn
de când încerc să screm ceva și io
am căcat sub ochi și cearcăne la cur
Simt nevoia sa te laud din nou. Sa o fac si aici. Buna poezie, chiar daca este trista si probabil nu te incalzesc cu nimic laudele mele 🙂