E timpul sa imi iau portia de liniste. Pornesc incet pe strazile orasului, mereu prin aceleasi locuri. Vad mereu aceleasi blocuri, aceleasi masini, totusi alti oameni. Si tot ceea ce se repeta e, de fiecare data, diferit. Si tot ce e diferit, e mereu la fel. De parca timpul si-a pierdut imaginatia si repeta mereu noi tipare; de parca tot ce e nou in viata a mai existat candva. Ca si cum carnea si-ar pierde substanta de fiecare data cand aude soaptele linistii…linistea mea….asta este…: o bucata de constiinta prinsa intre doua felii de timp!