Să nu întârziem la nuntă!

nuntă

mi-a răsărit o stea pe umăr
a început să îmi șoptească ceva despre atitudine
eu zâmbeam mai puternic decât toți sorii de pe scaune
în timp ce îmi aranjam papionul
pocnind din degete până la culoarea potrivită
sacoul verde de măslin
era adus de porumbei ce purtau armuri
cântau florile din grădină
acompaniate de copaci ce au băut prea mult vin
lilieci în frac
ascundeau ceva la spate
buchete de ceapă se rezemau relaxate la intrare
păzeau evenimentul de gurile rele

ea coborî din leagăn
pășind cu pantofii de nectar
de parcă o purtau albine
plutea în față către altar
coțofane îi duceau trena
un melc cu artrită cânta la tubă
și două broaște la gladiole
cerul primea invitații cu plecăciuni
tăia bilete apoi
făcea din ele nori pașnici
o muscă ținea lumea de vorbă
până când greierele șef
avea să înceapă festivitatea

toată câmpia era plină
cu ființe și din alte părți
în umbra colinei diamantate
jucau cărți trei supărați
care pierduseră cadoul pe drum
nu cunoșteam pe absolut nimeni
dar toți îmi erau familiari
plini de vorbe ce le săreau din buzunar
se împiedicau de cârtițele ce făceau refill la pahar
cineva a apăsat pe o creangă buton
și-au început a fluiera păsări
dar nu ostentativ
ci din obișnuință

primăvara adunase vii și morți la nuntă
salon special era sufletul uman
un mariaj obligat la capăt să îl ducem
deși unii au uitat și îl consideră ilar

(am luat și eu o poză de aici
de flori nu am îndrăznit să mă ating
ci doar să scriu despre ele pentru Spring Superblog 2016
să las tot mortul să pășească-n viu)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *