Poveștile s-au născut odată cu lumea și vor muri tot odată cu aceasta. Au străbătut tot felul de meleaguri și și-au făcut culcuș prin casele multor tipuri de oameni. Au fost spuse sau scrise și au bucurat sau întristat mulți copii și adulți. S-au propagat prin diverse mijloace și au avut mereu puterea să evolueze. Au fost atât de puternice încât internetul nu le-a putut distruge, așa că a fost robit să le poarte într-însul. Dar asta le-a făcut să aibă o formă specifică zilelor noastre, una care le asigură circulația și sosirea în siguranță la destinație. Despre asta am să vă vorbesc acum.
Cele mai celebre povești au avut dintotdeauna și au în continuare o prințesă sau o fată simplă care va deveni, însă, prințesă. Dacă în trecut era ori mai sfioasă și își petrecea timpul în camera ei din turnul cel mai înalt, așteptându-l pe prinț, ori mai plină de energie și făcea dese plimbări prin pădure, acum ea trebuie să fie în mai multe locuri în același timp; un fel de hologramă. Prințesa de astăzi trebuie să fie atât pe coperta I a cărții, cât și pe coperta II, să apară în poveste încă de la începutul acesteia, să o întâlnim de mai multe ori și să stea și în brațele prințului. Toate astea simultan! Prințesa de azi nu trebuie să apară în nicio altă poveste.
Prințul are și el câteva atribuții, dar mult mai puține decât acele ale prințesei. El trebuie să aibă mereu cheile regatului și, după cum a spus anterior, să o îmbrățișeze pe prințesă fără încetare. Pot apărea mai mulți prinți în poveștile de azi, dar numai unul este reprezentativ.
Istorisirile de astăzi se întrețes. Nu poți scrie o poveste foarte apropiată de perfecțiune dacă nu faci referire la o altă narațiune. Cei însărcinați cu acest lucru sunt pajii de la castel, ei au voie să facă parte din mai multe povești, mai ales dacă și-au învățat bine rolurile. Nu cumva să o lăsați pe prințesă să facă referire la o altă întâmplare, că se dărâmă povestea curentă.
Toate poveștile de azi ar trebui să îi adăpostească în ele pe cei 300 de spartani, sau cât mai mulți dintre ei. Ei se asigură că Marele Povestitor va afla despre acestă aventură și o va împărtăși și cu alți oameni.
Nu în ultimul rând, fiecare poveste trebuie să aibă niște zâne. Una sau două (dar nu mai multe) mai importante să le spună celorlalte (nici ele nu trebuie să fie prea multe) încotro să își îndrepte vrăjile și de ce tip să fie acestea. Zânele au un farmec aparte care, și el, îl atrage pe Marele Povestitor.
Astea sunt unele dintre secretele poveștilor de azi, dacă le aplicăm ne vom obișnui cu ele și nici nu ne vom da seama când s-a scris snoava!
Fiecare articol de pe bloguri este o poveste și cred că v-ați dat seama deja și cine este Marele Povestitor. Ghiciți ce sunt și celelalte personaje?