e ora tăcerilor moarte
când întunericul se separă
ca entitatea primordială siameză
binerăul
călăul și salvatorul
sunt amândoi în interiorul nostru
noi nu cunoaștem pe niciunul
doar ne prefacem
ne cad unghiile pe mormântul adevărului
din ele cresc crengi uscate
din care facem coroane
și uităm să plângem