Salvați călăul!

e ora tăcerilor moarte
când întunericul se separă
ca entitatea primordială siameză
binerăul

călăul și salvatorul
sunt amândoi în interiorul nostru
noi nu cunoaștem pe niciunul
doar ne prefacem

ne cad unghiile pe mormântul adevărului
din ele cresc crengi uscate
din care facem coroane
și uităm să plângem

Ultimul drum

Prin orașul prăduit de vânt m-avânt având curaj
Revin curând pledând profund pentru peisaj
Poet al vechilor arte, cu cuvintele consoarte mă despart
Azi de litera A, mâine de celelalte și plec în hazard.
Opresc pe răni consoane, sap în sare, mă arunc
În zare trag tare un ultim pământ peste mormânt
Căci mi-a venit sfârșitul cu răsăritul și am plâns
La lacrimi mi-am uscat chibritul și toate condeiele mi-am strâns.
Plec azi pe ultimul drum, mi-ascund poezia în desagă... Citește mai departe!

Cu rautate

Cu rautate m-ai nascut,
M-ai adus pe-acest pamant
Si-acum ma surp.

Cu rautate m-ai crescut
Pana la o varsta
Si-acum m-arunc.

Cu rautate-ti spun
Ca n-am sa te ajut
Si ma intorc.

Cu rautate plec
Si n-am sa te iert
Nici in mormant!