plutește pe apă
se duce spre capăt
se-aruncă cu capu-nainte
pe stânca înecată
se șterge de sânge și pleacă
plutește în aer
arde și se jupoaie
pică în praful din stradă
în voma rămasă de-aseară
se șterge de sânge și pleacă
stă pe pământ
culcată pe-un gând
călcată de visuri
omorâtă în mii de chipuri
își trage o vestă mai groasă
râde în foc
blesteamă în potop
strânge marginile și desface
tot ce e la mijloc
mai plânge un strop
e la pragul dintre moarte și viață
cu coasa atârnându-i din coapsă
din ochi curgându-i puroi
scuipând torturi noi
s-a săturat și n-are timp să-nțeleagă
se șterge de sânge și pleacă