cu ochi roșii felinici
cu blană și gheare
să țină de cald
să n-alunece iarna
să te țină la suprafață
să te înece cu speranța
au zâmbete calde
și voce suavă
ca griul din frunză
ca tăcerea din pleoape
cu mâinile de toamnă
îți strâng neștiința
demonii-s albi
cu pete ce te-mbrățișează
îngerii au traistă cu dor
când nu mai ești te vizitează