Solitudine

Cararea asta nu-i umblata,
Dar este prea cunoscuta,
Caci de la un cap la altul
In orice clipa mi-arunc pasul.

E-o carare cu pereti
Si-un acoperis cu tepi,
Unde nu putem sta drepti
Si cu greu putem iesi.

Timpul petrecut aici
Nu are masura,
Deci

Putem sta cat vrem
Cu conditia
Sa mai ramanem!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *