Solitudine

Cararea asta nu-i umblata,
Dar este prea cunoscuta,
Caci de la un cap la altul
In orice clipa mi-arunc pasul.

E-o carare cu pereti
Si-un acoperis cu tepi,
Unde nu putem sta drepti
Si cu greu putem iesi.

Timpul petrecut aici
Nu are masura,
Deci

Putem sta cat vrem
Cu conditia
Sa mai ramanem!