Stropit de inspirație

Azi, pomii au început să umble. Mereu pe partea însorită, copacii au învățat să cânte la fluier. Le zboară ideile prin te-miri-ce locuință. Cine mai înoată prin ploaie pe vremea asta? Oare ce discuții au între ei? Cu ce băuturi se relaxează pomii?

Doi nori joacă poker. Câștigă cu rândul. Unul dintre ei a scăpat două fulgere de plictiseală; acum cască. Urmărește copacii. Celălalt nor se îndreaptă către o porție de uscat uscat și se scutură nițel. Și-a uitat pelerina de ploaie pe alt cer.

Lipite de asfaltul jilav, două gume mestecate se privesc insistent. Tocmai ce au fost date afară de la o expoziție speologică. Tot ce le-a rămas este să aștepte… și ploaia nu mai vine.

Timpul este plecat de cam mult. Nimeni nu l-a mai văzut în ultimele zile. Uneori fuge să se îmbete nevăzut de nimeni. Pomii, norii și gumele își fac mereu griji pentru el, mai ales că are obiceiul să își uite cheile.

Noi stăm în fața monitorului și citim toate prostiile…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *