tăcerea din aprilie când
mi s-au legat frânghiile de gât
despletite ca părul tău în vânt
des amăgite de absența din cuvânt
tăcerea dintre noi e ca și cum
ne salutăm dar de pe un alt drum
și tot ce ți-aș putea spune este doar
un bună grăbit pe un trotuar
iar tu zâmbești știind c-o să dispar
eu iar și iar te chem
în sufletul tău să mă fac ghem
să-ți răsune inima ca un poem
tăcerea din aprilie este
ca o cameră fără de ferestre
în care mi-ai văzut mica lumină-n ochi
și ca s-o aprinzi mai tare le-ai dat foc
tăcerea mea e doar o haină un ghiozdan
tăcerea ta e ca un dicționar de buzunar
din care pe mine m-ai scos
c-aveai deja ceva mai luminos
și totuși nu mă sting că sunt căpos
acum aruncă-mă de la-nălțime
aruncă-te și tu trecând prin mine
mort după cineva ar fi prea pesimist
când draga mea atât de viu sunt după tine
(Fotografie creată de Dominika Roseclay, de la Pexels)