Poșta mortem

nu-s cimitire suficiente pentru mine
degete mi-aleargă pe cavouri
din ce minte bolnavă am plecat
cu bocanci de salvamontist
să pot escalada suflete pistruiate
oameni cu acnee pe inimã

joc poker cu moartea
ea se uită la cărțile citite din minte
și-mi întoarce pagina la capitolul subsol
sub orbul care sunt
nu văd lumina de sub coșciug