Când totu-i trist,
Cu faţa sângerândă,
Iar gândul pesimist
Mai mult de o secundă
Nu stă,
Atunci e timpul
Să laşi tot
Şi să-ţi priveşti chipul
Semi-mort
Rănjind oglinzii
Ca spânzuratul
Sub latura grinzii.
Şi toţi indivizii
Ce citesc
Şi greşesc
Făcând asta,
Îi rog
Să-şi îmbrăţişeze nevasta,
Că timpul trece,
Iar alcoolul nu-i destul…
*
(12-IUN-2011)
Etichetă: arhiva de poezie
Amendament
III.
Amendament la constituţie:
Să mă spânzuraţi
Dacă aflaţi
Această prostie.
Golesc mintea-n buzunare
Şi mai zboară aşchii bete
Către soarele-răsare
În ochii unor fete.
Toate ştirile sunt proaste
Dacă mi-e permis a spune
Ca şi ideile noastre
Despre această lume.
Unde toţi dau din sprâncene
Către tristul asfinţit
Care şi-a permis a cerne
Peste noi un sorţ potrivnic.
Greşesc zilele şi-aduc
Gânduri noi în patrimoniu
Din păcate sunt năuc
Vreau să port doliu.
Pentru ceea ce-am făcut
Zilele-mi sunt ... Citește mai departe!