Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
Din umbre se naşte în suflet
Înger scufundat în lacrimi,
Simţirea trupului în sunet;
Inima-ţi numără paşii.
Te găseşti visând albastru
Peisajul cadrilat
Ce-ţi deschide ochii-n valsul
Ce, cântând, te-a încadrat.
Mor luminile în jur,
Dar se-aprind apoi văpaie
Strigând soarele-n amurg,
Lăsând mâinile în ploaie.
Visele muncesc în mină,
Sufletului diamante
Răscolindu-i la lumină
Doar iubiri inopinante.
(25-OCT-2011)
Priviri intimidatoare
Tu lansezi, eu mă feresc
Căci din suflet îmi doresc
Să-mi fii tămăduitoare
Unei inime bolnave
Care plânge lacrimi albe
Şi suspine îngropate
În sughiţuri colorate
De speranţă de întoarcere
Către adevărul meu.
Te iubesc, nu-ţi pot da pace,
Pedepsi-m-ar Dumnezeu!
(11-OCT-2011)
Am visat
O secundă de sânge
Ce se umplea
Din mâna mea
Cu vieţi pierdute
De monştri din pădure…
În mintea mea,
Când eram mic
Exista
Atâta ironie
Cât să fac un sat
Să intre-n agonie…
Cosmogonia,
În sensul dat de mine,
Te duce cu gândul
La norii nopţii
Unde urâtul
Şi-a omorât morţii.
(12-IUN-2011)
Toţi avem obiceiuri
De-a pierde
Timpul pe cheiuri.
Iete,
O baltă,
În ea peştii
Saltă
Iar racii îşi agită cleştii.
Timpul e artă,
Dar dacă îl loveşti
Ai să găseşti
O grindă spartă.
* * *
(12-IUN-2011)
În gri mă-mbrac
Când totu-i verde,
Peste sufletul meu
Pun o prelată,
Mă apăr de nucleu
De zi ratată.
Timpul tot zboară,
Dar acum mai greu…
Am în cămară
Un lasou
Cu care-l leg
De grinda
Din strofa anterioară.
*
(12-IUN-2011)