să te prinzi mereu de colțul paginii
să nu lași ploaia să te prindă strigând
cu genunchii înfipți în stâncă
rostogolind peste oameni strănuturi eterne
dă drumul copertelor
să se vadă jungla pe care o ascund
cu un ochi deschis de veghe
compun un cântec pentru muribunzi
de înverzesc cepele
am călcâiele rarefiate
în piept doar planuri
și înălțimi neatinse
plus
un aparat de tuns nasul
atenție
cad cirezi