Etichetă: cantec

efectul d

Posted on by Ștefan Trepăduș

să te prinzi mereu de colțul paginii
să nu lași ploaia să te prindă strigând
cu genunchii înfipți în stâncă
rostogolind peste oameni strănuturi eterne

dă drumul copertelor
să se vadă jungla pe care o ascund
cu un ochi deschis de veghe
compun un cântec pentru muribunzi
de înverzesc cepele

am călcâiele rarefiate
în piept doar planuri
și înălțimi neatinse
plus
un aparat de tuns nasul

atenție
cad cirezi

Gând de pace

Posted on by Ștefan Trepăduș

Leg leagăne de cearcăne, nu mai vreau ceartă, bre,
Hai, ia o pauză, să ne gândim la altele;
Ce mai fac algele, să batem talgere
Și-n frângerea lor s-avem numai gânduri de pace.
Să-nchidem ochii, să visăm, să ne ridicăm
De la pământ pe un vânt pe care-l controlăm,
Deschidem ochii:-i soare și cred c-o să ne placă
Ca măcar în treacăt să revenim și altă dată.
Să uităm de riduri, oricum noi stăm în igluuri,
Avem dubii ... Citește mai departe!

Cântec de sub pământ

Posted on by Ștefan Trepăduș

M-am săturat să-i văd pe toți fericiți în jurul meu
Când știu că eu mă chinui și sufăr mereu
Căcatu-ăsta de viață nu-ncetează să pută
Și trebuie să trec prin el ca să aflu ce e după.
În momentul ăsta îmi văd realizările prin lupă
Atât de mici că ar putea să se și ducă,
Fără să observ, într-un căcat și mai mare
Și să mă tragă după ele, dar eu-îs sătul de putoare.
Mintea mă doare, plămânii mă dor ... Citește mai departe!

Cântec bătrân

Posted on by Ștefan Trepăduș

ascultă cântecul șchiop
al unei iedere
bici chinuit de frunze
cu speranță
dar fără putere
să mai plângă otravă
în căminele pensionarilor
când nici soarele nu le mai bate la ușă
în schimb
mult mai la îndemână
se aude ecoul pensiilor
un animal endemic