Cântecul pietrei

eu sunt piatra
de care te-ai împiedicat de atâtea ori
fără să îi acorzi vreo importanţă

m-ai fi dat din drum
dacă nu ai fi crezut că te vei lovi
(lucru perfect adevărat)

cică pietrele nu gândesc
atunci când bate vântul
sau plouă
de parcă nu ar simţi nimic
însă ele dau de gândit