parcul are gust de tine
de toate secundele lipite cu tăcere
de umbra zâmbetului pe care nu ți l-am atins
de mirosul coardelor de chitară neîmbrățișate
de noi ascultând muzica preferată la aceeași pereche de căști
de glumele mele proaste
și tinerețea ta neîncepută
încă îmi picuri în suflet
eu nu pot opri robinetul
încă îmi crește pulsul de fiecare dată
când văd undeva numele tău
mă simt vinovat în acest parc
vinovat dacă am să plec
zău că nu ... Citește mai departe!