nu-mi simt picioarele
sunt niște găuri ce pulsează
prin geamuri sparte de electricitatea pământului
nu-mi simt mâinile
sunt doar o lumină goală
prin care se îneacă idei
nu-mi simt capul
e o umbră ce plutește peste peisaje corodate
se lovește de pereți fantomatici
sunt doar o inimă
care bate într-un corp străin
de pe o frunză de timp pe alta
sunt o entitate fără stăpân
stau la o masă cu jocuri complicate
așteptând ploaia
dintre două zâmbete agitate