Nu-i spune ce simți și o vei pierde…

Nu îi spune ce simți și o vei pierde definitiv. Sau nu. Pentru că nu a fost a ta niciodată. Iluzie

Scriu chestia asta ca un răspuns nesolicitat la articolul Alexandrei, care lansează în eter întrebarea: de ce nu îi spui direct ce simți? Eu cunosc o posibilă cauză pentru care se întâmplă… tăcerea.

Tăcerea se întâmplă când ești nesigur. Nu ești nesigur de sufletul tău, ci de ceea ce s-ar putea întâmpla, lucru firesc până la un ... Citește mai departe!

Bătrâni în stație

Astăzi am trecut pe lângă una dintre stațiile de transport în comun „mai importante” din oraș. Acolo se află mai multe bănci, amplasate nu neapărat pentru mijloacele de transport, ci și pentru cei care sunt în trecere și simt nevoia să se așeze pentru o pauză de odihnă (de exemplu). Cu doar câteva zeci de minute în urmă, toate acestea erau pline de bătrâni. M-am întrebat pentru un moment ce pot face toți acei oameni în vârstă, la acea oră, ... Citește mai departe!

devinnimic

Aveam încredere în cuvinte
Le țineam aproape de suflet
Până am realizat că ele nu îmi pot aduce tot
Ce îmi doresc
Nici măcar o frântură

Ar fi nedrept să le pedepsesc
Pentru că poate
Nu știu eu să le folosesc
Și m-am născut sub luna ghinionului
Uitând să tai cordonul ombilical

Îmi hrănesc depresiile printre gratii
Eu sunt cel închis
Cred că trebuie s-o las mai ușor
Cu poezia cu muritul în fiecare zi în foaie

Și să uit ... Citește mai departe!

dincolo de abur

Îmi trece timpul fix prin inimă
Îmi debusolează toate gândurile
Îmi fulgeră ochii
Goi de zâmbetele tale
Îmi frige inima
Dar o port cu mâinile goale
Să vadă toată lumea cum arată interiorul
Unui monstru cu aere de poet
Ce-mi iese prin piept nu sunt coaste
Ci sârmele cu care mi-am legat sufletul
Torturat aleargă cu abur ieșind din vertebre
Tălpile negre cum a călcat pe dor
Îți cântă îți recită îți tace
Tu îl încurajezi la automutilare
În loc ... Citește mai departe!

te iubește un monstru

îmi dau pansamentele jos
să-mi vezi urletele din spatele ochilor
spinii care râd și mârâie la mine
bombele care bat pas milităresc în jurul meu
frica mi-a speriat somnul de noapte
o speranță șchioapă care umblă în zdrențe
e cu mâna pe mine ziua

îmi curg sentimentele pe stradă
lumea calcă pe ele mulțumită de sine
tu fluieri să alerg mai repede
cu sufletul gol
mi-e inima ceas de perete