în glugă în brațe

îmi zboară timpul
din vene nu recunoaște
indicatoare direcții

a intrat sufletul
într-un bar s-a închis
ușa după el

te desenez cu
ochii pe cer și îl
bag în portofel

te iau cu mine
mereu fără să te
mișc ating

sângele bate în
pereți zgârie pe
tavan să te

ajungă

îmi cade ploaia
în glugă în brațe
nu-mi ești tu

doar fugă
cu timpul de mână

Degete aspre

hai că nu-l las să treacă așa
mă leg cumva cu ceva de el
chiar de îmi voi rupe picioarele
și organele și sufletul
și nu mă vei mai recunoaște
eu voi fi aici
făcând ceea ce știu
și am făcut mereu
sau alt lucru nou pe care îl voi învăța
de după colțul unei clădiri
sau de pe o plajă aglomerată
dintr-o cafenea sau
dintr-un parc

nu am să îl las să treacă
nu îmi stă în fire
– ... Citește mai departe!