Zori cu muștar

îmi întind primăvara pe o felie de pâine
și mușc cu poftă
are sare din plin
viața mea e o salată căzută din cer
zilele mă fac sandviș între ele
când nu mai încap în solnițe
mă atacă cu miresme
când încerc să agăț apa în cui
eu sunt condimentul
păstrez pentru mine tot ce e bun
celelalte anotimpuri apucă să muște o dată
înainte să înfloresc și eu
pe cearșafurile albe de picnic