îmi întind primăvara pe o felie de pâine
și mușc cu poftă
are sare din plin
viața mea e o salată căzută din cer
zilele mă fac sandviș între ele
când nu mai încap în solnițe
mă atacă cu miresme
când încerc să agăț apa în cui
eu sunt condimentul
păstrez pentru mine tot ce e bun
celelalte anotimpuri apucă să muște o dată
înainte să înfloresc și eu
pe cearșafurile albe de picnic
Etichetă: primăvara
Până și câinii… citesc
Ușor, ușor, primitul de cărți în perioada primăverii se transformă într-un obicei pentru mine, ceea ce nu poate decât să mă bucure!
Nu îmi amintesc ce zi era, ci doar că ploua, atunci când Radu Mateescu îmi trimitea cartea lui, „Din toate”, doar pentru că am comentat la o postare de-ale lui de pe Facebook. Nu îmi vine să cred că nu am scris un articol pe blog despre asta, însă am postat pe rețeaua de socializare numită mai sus ... Citește mai departe!
Joaca timpului
de vreme ce trec vremurile
devreme pleacă trenurile
se schimbă obiceiurile
rămân aceleași cheiurile
ochii împăienjeniți
treziți direct la bătrânețe
sunt de vreme limpeziți
de zâmbetul din fețe
plugarii ce muncesc pe frunți
n-au luat pauză vreodată
construiesc pe spate munți
sub o cascadă minunată
deci n-avem de ce ne teme
și putem merge alene
printre zeci tipuri de vreme
zâmbete largi sau cangrene
și pe fețe ce se cerne
doar noi vom putea discerne
însă vom lăsa pe-afară
doar ... Citește mai departe!
Împletiri crepusculare
în jungla de afară nici gândurile nu mai zboară
s-au oprit în pomi
strângând în pumni speranțe ciufulite
ochii lor sunt încă vii
se iau la ceartă cu păsările
să le privim la lăsat de seară
cum tricotează amintiri de primăvară
Am ajuns
ce politică de stat la coadă
pentru o pereche de pantofi
prăfuiţi ca mâna cu care scriu
am să-mi leg coceni
de vârful visurilor
ca să nu atârne
şi când mă dau jos din pat
să fie iar primăvară