bolnav de brațe

sunt bolnav de lipsă de brațe
îmi târăsc ochii printre litere
las vârtejul lumii să m-agațe
înălțimile să mă spulbere

sunt bolnav de buze uscate
ce-i cântă nebuniei
un blestem de lăsat inima în pace
în pântecul depresiei

sunt bolnav de lipsă de tine
sunt umbră sunt clopot sunt urlet
sub tundră sub munte sub câmpie
aștept infinitul să vie

cu tine de mână

cana și te beu

fac șoc anafilactic
de la lipsa de tine
anaconda nevăzută mă sugrumi telepatic

vreau un analgezic
că-mi sunt sinapsele pline
de ființa asta fără de care nu aș putea să scriu

ești litera mea
eu sunt agramat
dar nu stau acum să fac vreo analiză

transmit ce-am în suflet
analog și digital
uneori anacronic

când încep să cunosc anatomia poeziei
și văd că ești totuna cu ea
aș vrea să mă îmbăt

așa că iau
cana și te beu
ești ... Citește mai departe!