îmi agăț melci de urechi
am auzit că se poartă
de fapt eu îi port
ei se încovoaie pe gândurile mele
am în minte rouă proaspătă
și frunzele sunt mereu verzi
dar merg fumate și așa
rulate în pagini de jurnal
am încetat să privesc pe unde merg
acum mă uit încotro merg
îmi place ce văd
acum nu mai visez