Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
îmi agăț melci de urechi
am auzit că se poartă
de fapt eu îi port
ei se încovoaie pe gândurile mele
am în minte rouă proaspătă
și frunzele sunt mereu verzi
dar merg fumate și așa
rulate în pagini de jurnal
am încetat să privesc pe unde merg
acum mă uit încotro merg
îmi place ce văd
acum nu mai visez
membrele încătușează spiritul
oamenii încătușează libertatea
care va mai exista doar în natură
însă o vom vâna
ca pe animalele sălbatice
pentru a o purta ca trofeu
nu ca ceea ce este
atunci aceasta își va pierde numele și scopul
iar oamenii ce o purtau pe dinafară
vor rămâne în fundul gol cum erau la început