îmi spânzur sufletul în afara balconului
îl trag de lacrimă în jos
să scuipe tot ce a trăit
și să mă lase gol
eu nu trebuie să simt
nimic
ca o buruiană printre altele
privind spre trandafir
iar când vine ploaia
suflete
amintește-mi absolut tot
să sufăr iar și să mor
cu dorul căluș
și dragostea aripi
viața e un depozit de praf
eu doar ce s-a strâns pe pagini