când voi mânca cu tălpile
și voi opri ceasul de sânge
cu mâinile înfipte în speranță
sugrumând-o
dacă voi păși pe idei
și mă voi ușura pe distanță
urlând cât mă țin picioarele
și pumnii
cu ochii vindecați prin orbire
și viața vindecată prin moarte
un schelet ce se deplasează
dar nu conține
sunt zidul ce lasă să vadă
plasa ce lasă să cadă
sunt elementul unic din grămadă
o pleavă