Vreau să ne prindă ploaia sub copac
Să ni se lipească tricourile
Ca doi atomi foarte apropiați
Care au trecut unul prin celălalt
Ziua să ne lege mâinile
Iar noaptea inimile
Să ne simțim amândoi croissant
Într-un parc părăsit
Să tragă cineva perdelele peste nori
Sa bem un pahar cu luna
Să ne vărsăm lumea în cap
Și să îi punem gheață
La plecarea din cârciuma vieții
Nu vom putea (și nici nu va fi necesar)
Să vorbim în chip ... Citește mai departe!