Ploua. Fugeam către stație pentru a prinde ultimul transport care m-ar fi putut duce acasă. Apa care îmi pătrunsese în hainele ochilor îmi arăta o lume ștearsă, scursă și reparată fără pricepere, chiar în grabă. Am strănutat puternic, apoi, când am deschis larg ochii, am văzut cum mașina salvatoare luase pe altcineva în locul meu sau, în cel mai rău caz, plecase cu un loc liber. M-am sprijinit de o bancă să îmi odihnesc gândurile și să caut un adăpost. ... Citește mai departe!