Ploua. Fugeam către stație pentru a prinde ultimul transport care m-ar fi putut duce acasă. Apa care îmi pătrunsese în hainele ochilor îmi arăta o lume ștearsă, scursă și reparată fără pricepere, chiar în grabă. Am strănutat puternic, apoi, când am deschis larg ochii, am văzut cum mașina salvatoare luase pe altcineva în locul meu sau, în cel mai rău caz, plecase cu un loc liber. M-am sprijinit de o bancă să îmi odihnesc gândurile și să caut un adăpost. ... Citește mai departe!
Etichetă: adăpost
Adevăr
în vizuina cuvintelor
trag de clopote
aștept să plouă peste mine soarele
îmi fac propria cazemată
să mă țin la adăpost de mine
și de ceea ce spun
cuvintele au mers pe cărări ocolite
eu obosit să le urmez
îngenunchez în fața ta
moleculă de speranță
îmi părăsesc părul din cap
și tot ce mai e pe acolo
le dau la schimb
pe un adevăr fie el și trunchiat
SEO dai, SEO primești
Nu am fost niciodată prieten cu Google. Însă mi-ar plăcea să stau la o cafea cu el. Nu cu angajații lui. Să ne vizităm din când în când. Eu merg pe la el zilnic și mereu am fost bine primit.
Nu știu ce va spune despre adăpostul meu. Sau despre faptul că îl împart cu milioane de cuvinte foste vagaboande pe care le-am adunat de pe te-miri-unde. Poate că va pleca dezgustat sau poate că va gusta din ele.... Citește mai departe!
În poezie
scriu totul sub formă de poezie
ca să îmi placă și mie
altfel ar fi prea trist
prea monoton
sau banal
scriu totul în poezie
ca să pot mușca din mine
când îmi va fi foame de timp
de sănătate
sau bani
mă scriu în poezie
ultimul adăpost necucerit
de tine
de mine
de toți