Briceag sfințit

am să-ți scriu povești pe piele
lungește-te pe biroul meu
lipește-ți auzul pe călimară
încă șoptește surdului din mine
că eu nu știu a o folosi
că din ea ies doar cuvinte
nu suflete vesele ce-aștern eu pe tine

iar eu tac
din sac scot zâmbetele tale
le pictez deasupra asfințitului
cu al scrierii briceag