Pornesc cu gânduri din abis
C-un ochi deschis şi-unul închis
Nu ştiu cum de mi-am permis
Urii să îi rezist.
Păşesc pe umbre şovăind
Şi la lumină gândind
C-am văzut oameni murind
Aruncându-şi frica-n vid.
Sângele păta pereţii
Scriind poveşti cu decepţii
Desconspirându-le adepţii
Aşa c-am decis prin convenţii
Ca următoarele invenţii
Să nu vadă lumina pieţii.