Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
În ultima vreme a părut că am stat degeaba, chiar și pentru mine. Ei bine, lucrurile nu au fost tocmai așa. Azi m-am gândit la tot ce s-a întâmplat în ultima perioadă, am făcut niște calcule matematice foarte complicate și rezultatul pare să fie unul pozitiv.
Ce am făcut, mai exact? Nimic concret, de asta nu am să intru în detalii. Însă pot spune că am stat mai mult ca de obicei cu ochii pe căsuța de e-mail. Am trimis ... Citește mai departe!
nu simt nevoia să scriu despre asta
spuneam în timp ce goleam pixul pe foi
Am făcut o poză cu o bancă pentru că din seria fenomenelor meteorologice și pentru că iarnă. Acum te aștept pe tine pentru a o deszăpezi împreună, apoi să savurăm pe ea o cafea fierbinte, nu făcută de mine (deși, de cele mai multe ori, fac o cafea excelentă), ci de la un tonomat ieftin, care nu mai acceptă fise.
În jurul nostru să ningă ... Citește mai departe!
Există momente în viață când îți amintești de cine erai înainte. Când înainte? Înainte de schimbare. Înainte de acum. Pare că a trecut o viață, când de fapt a fost doar un an; unul în care totul a fost dat peste cap, când lucrurile care te-ar fi bucurat altă dată nu mai aveau absolut nicio importanță și toată energia era dedicată menținerii pe linia de plutire, supraviețuirii. Dar nu despre asta voiam să scriu acum…
Nici nu aș fi vrut ... Citește mai departe!
Asta e un fel de recapitulare a lui 2016, cu bune și (mai mult) cu rele. Am să încerc să scriu într-o ordine cât de cât cronologică pentru a fi sigur că nu uit tot ce vreau să spun. Desigur, există și lucruri pe care nu am să le scriu, deși s-au întâmplat; le-am menționat în ideea că, întotdeauna, ceea ce vedem/auzim nu este totul, mereu există mai mult dincolo.
Încep cu blogul, care a împlinit ... Citește mai departe!
Urlu iar la tine
Că nu mă înțeleg cu nimeni
Tu îmi știi secretele
Și conversațiile nocturne
Îmi știi rănile
Și pansamentele
Dar le ții departe
Urlu iar la tine
Cu mine nu mă mai înțeleg
Dar după ce pleci vin zile
În care învăț din nou să merg
Să mușc din mucegaiul unei vieți depline
Nu zbor dar mă tot împiedic de tine
Îmi cresc gheare și blană
Urlu fără oprire
