jalea albă urlă pe străzi
sprijinită de viscolul chemărilor spre suflet
norii râd de noi pe desfundate
înarmați cu țurțuri deghizați în păreri de bine
străzile merg polei ocolite
ne-am legat inimile cu lanțuri
ne dejivrăm în fața focului de salcâm
ciocnim pahare de adevăr și sărbătoare
ne acroșăm sub vâsc
adormim îmbrățișând speranțe
și timpul sărutând