Simt tot ce se poate simți
Și jumătate din ce nu se poate
Sunt un cimitir de poezii neterminate
Sferturile mele de vers în șapte zile-s sparte
Dar am mers
Cu fața către zi cu spatele spre noapte
Cu inima spre tine
Călcând venele sparte
Să nu curgă
Sângele și poemul
Binecuvântarea și blestemul
Care mă sfârtecă și mă-ntregesc
Atunci când în căutare obosesc
Atunci când brațele-mi prea slabe
Nu mai pot ține pixul
Și nu prea te găsesc
Deși ... Citește mai departe!