timp pe frunte

ia-mi inima de pe sărmă
s-a uscat complet
mintea e cea care a ruginit
sufletul – un aeroport părăsit
eu – o bucată de pământ
tu – o bucată de cer
între noi supra-eter
neconductibil
incompresibil
în care se formează fenomene
străine pentru amândoi

rezeamă-mi clipele de frunte
să îmi pară că-s mai multe
însă stai și tu cu ele
altfel rămân goale și grele