Suflări vechi

Ideile vin
Ca o fântână nesecată de timp
Dintr-o gaură neagră
Din care porneşte un curcubeu…
Am fost aici mereu.
Plec cu refluxul
Când luna îşi ia ‘la revedere’
Mă-ntorc cu dimineaţa
Zâmbesc cu pietrele
Şi ne etalăm pletele.
Sunt un suflet
O suflare de cuvânt
Mă manifest
Din când în când
Zburând.
Vorbele mele
Hrană ochilor
Îmi reamintesc zilnic
Că fac umbră gândurilor
Nu uita că exist!