Suflări vechi

Ideile vin
Ca o fântână nesecată de timp
Dintr-o gaură neagră
Din care porneşte un curcubeu…
Am fost aici mereu.
Plec cu refluxul
Când luna îşi ia ‘la revedere’
Mă-ntorc cu dimineaţa
Zâmbesc cu pietrele
Şi ne etalăm pletele.
Sunt un suflet
O suflare de cuvânt
Mă manifest
Din când în când
Zburând.
Vorbele mele
Hrană ochilor
Îmi reamintesc zilnic
Că fac umbră gândurilor
Nu uita că exist!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.