-(„Cioc! Cioc!”)
-Intră!
-Nu vreau! Mi-e sângele cămaşă şi îmi ies fluturi prin buric.
-Intră!
-Nu vreau! Am picioarele de coasă şi privirile mi se urcă pe pereţi.
-Vorbeşte-mi prin uşă!
-Nu pot! Stomacul mă strânge ca o menghină şi toţi circarii s-au mutat în urechea mea internă.
-Vei supravieţui până mâine?
-Nu cred! Durerea e prea mare şi sufletu-mi sfâşiat a rămas fără bandaje.
-Atunci ne vedem dincolo… !