îmi taci pe spatele palmelor
cu urechea lipită de ger
să auzi dacă mai bate speranța
ai ucis-o
eu urlu cu pixul
în urma-ți în umbra-ți
să te scriu din eter
poate doar visul
brațele planează distanțe
să cuprindă noi doruri
mă spânzur de zilele rămase
rămâi tu cu fiorul